Ordinea
de când se înşiră singure mărgelele în şirag, fără să priceapă ordinea? de când aşteaptă oamenii îndurarea fără să fi învăţat întâi milostenia?
Iertare
din ce ştiu şi din ce cred, rând pe rând şi gând cu gând eu pe toate am să le pierd, din ce am strâns şi din ce strâng. oameni, chipuri şi lumină, se împart cum se împarte: şirul celor fără vină, şi al celor cu păcate. celor care mi-au greşit, de acum le sunt […]
nu vă aparţin
tu nu înţelegi că nu sunt al tău, mamă? eu sunt al dunării de când se naşte şi până îşi varsă minţile în mare, să le ciugoale pescăruşul histriot. pe mine vântul m-a adus demult din stepă când am bătut la porţile cetăţii voastre, îţi aminteşti? de am băut cu tine lapte de iapă în […]
În ascunzişul timpului
Ce minunat ar fi să să îţi trăieşti fericirea între oameni. Să nu mai fugi ştiind că timpul tău nu-i timpul lor, că apa curge altfel pentru tine iar picăturile au alt rost. Din fugă s-a născut zborul.
zanîn – a şti
Ştiam ce învăţaseră părinţii noştri, o parte le-am uitat. ei cunoşteau puţin din învăţătura bunilor care îşi mai aminteau un pic din ceea ce rosteau părinţii lor. Ştim mult mai mult şi aproape nimic din ce ştiau, la rândul lor, cei ce s-au nevoit şi au scris pe pietre, piei şi pergamente. Ez îro te […]
Yalnızlık
nu ştiu dacă ai avut vreodată sentimentul că nu îţi aparţii, nici ţie, nici locului pe care calci. prin ce minune, prin ce întâmplare te-ai nimerit între zăpezile de aici? doar când îţi aminteşti frânturi de acasă şi când vântul din miazăzi îţi şopteşte în nas iarbă şi cremene îţi dai seama că e prea […]
„Copil…” – poezie de A. Axelrad
Scrisă în 1900. Apărută în volumul de versuri „Lădiţa cu necazuri”, Bucureşti, ediţia 1945. Redau textul respectând ortografia vremii. Între timp, după 112 ani, ortografia s-a schimbat un pic, sensul poeziei a rămas actual. Copil… Unde a plecat tăticu mamă? S’a dus să-şi caute o pâine, Hai dormi! În casă e’ntuneric Şi frig; – ce […]
era noiembrie mereu
mi-e dor să mai stăm amândoi pe-un scaun de fier, la o masă rotundă de tablă, cu mapele în braţe şi ochii râzând de tot ce se întâmplă prin lume, mi-e dor de noi doi şi de sfertul de veac în care am tăcut, privindu-ne viaţa ca pe-o toamnă perpetuă, cu noi doi două frunze […]
agârshearea
agârshearea, haru idheiloru uitarea e moartea ideilor
câteodată
câteodată sunt atât de ocupat că uit să mai fiu trist şi uit că trebuie să îmi fac timp şi pentru asta
Îi strigă bradului durerea
Şede cu mâna pe inimă, îngenuncheată la tulpina bradului. Stă şi îi urlă bradului pe nouă voci, cu opt cuvinte, Îşi frânge palmele vinete cu pământ mirositor a cetină Şi îşi lipeşte buzele de scoarţa tulpinii, Să fie sigură că o aude. care ai fost, care ai crescut, care eşti şi care creşti, daţi-aş bardă […]
e ora 7, tata pleacă la uzină
miroase a început de geruri dimineaţa, când chem în gând şi înjur apoi tramvaiul care nu mai vrea să vină. „e ora 7, tata pleacă la uzină”. aşa îmi spun în gând, că eu sunt tată şi firma unde merg grăbit ar fi uzină. auzi! ce aiureli, ce vorbe comuniste scornesc în sinea mea, ce […]