Dragoş Şerban în nu ştiu dacă ai avut vreodată sentimentul că nu îţi aparţii,
nici ţie, nici locului pe care calci.
prin ce minune, prin ce întâmplare
te-ai nimerit între zăpezile de aici?
doar când îţi aminteşti frânturi de acasă
şi când vântul din miazăzi îţi şopteşte în nas iarbă şi cremene
îţi dai seama că e prea târziu.
deşi de abia acum îţi aminteşti
şi limba şi casa părintească,
e prea târziu.
deja ai făcut rădăcini aici şi crengile ţi-au îngheţat.
