nu vă aparţin

tu nu înţelegi că nu sunt al tău, mamă?

eu sunt al dunării de când se naşte
şi până îşi varsă minţile în mare,
să le ciugoale pescăruşul histriot.

pe mine vântul m-a adus demult din stepă
când am bătut la porţile cetăţii voastre,
îţi aminteşti?
de am băut cu tine lapte de iapă în care am strecurat
niţel pământ de acasă, să nu uit gustul,
să ştiu cine sunt şi unde mă îndrept.

m-ai întrebat cum mă cheamă, al cui sunt.
toburax* mă cheamă, îţi ziceam.
eu sunt al mării până o seca
şi al zării cât s-o mai vedea.

nu-ţi aparţin, dar dacă vrei şi dacă plângi,
mi te împrumut un timp, ca să mă ai.

*toburax = „pământ” în saha tîla (limba iakută). Limba iakută face parte din marea familie a limbilor turcice, ca și tătara, unde pământ = toprak.