Maria
Să înveți, puiul meu, să fii fericită cu tine
și să iei din alți oameni doar ce simți că e bine,
doar ce crezi că-i frumos și că-ți trebuie ție.
Să nu uiți să trăiești și să simți că ești vie
Nu scriu versuri din plăcere, nici din pasiune, ci pentru că ele sunt parte din mine.
Să înveți, puiul meu, să fii fericită cu tine
și să iei din alți oameni doar ce simți că e bine,
doar ce crezi că-i frumos și că-ți trebuie ție.
Să nu uiți să trăiești și să simți că ești vie
Azi am zâmbit. Am râs, păream atât de fericit în vreme ce în mine se întindea durerea, lăsându-mi pe obraji un zâmbet cât urma unui bisturiu. Eu n-am știut să plâng. N-am lacrimi pentru azi cum n-am avut nici ieri. Numai zâmbeam, tăceam, râdeam pe afară în hohot și în mine îmi strigam ce mult […]
Nu ți-aș lua vreodată cerul, mi-ai spus într-o seară ploioasă. Eu construiam și-mi spuneai ziditorul de clipe, de timpuri, de tine așa de frumoasă. Nu ți-aș putea lua viitorul, mi-ai spus într-o zi friguroasă. Eu te zideam și-mi spuneai păstrătorul de doruri, de gânduri, de tine așa de frumoasă. Vino să-ți mângăi părul, spuneam, tu […]
De azi începând
neiubesc neiubirea
și aleg să iubesc
între oameni și cer
fericirea
E drumul astăzi lung trecând pe lângă piață, miroase a cartofi, a ceapă, portocale, pe afară precupețe vând lapte mult și alb la negru lângă piețe pe trotuarul ud, aici e un leu mărarul și ouă trei la leu. E drumul lung și plouă acuma printre oameni, ei unde s-or grăbi, că și în față […]
În urma oricărei întâmplări ce aprinde pasiuni oamenii cer sânge și capete de om. Puțin contează cine, să fie cineva, să moară aici de față să îl vedem și noi. Să zicem că a plătit și cercul s-a închis, să fim sătui de sânge cu piatra încă în mâini. S-a săvârșit, de-acuma, și o să […]
Viața mea nu poate fi deranjată. Ea se întinde vălurit și nevăzut dinspre regatul din Leon înspre Castilia și Aragon, peste Mediterană și Bosfor, intrând în Marea Neagră, Karadeniz, Antalia, Batumi, Crimeea tătărească, înaltul Caucaz și până în stepa neamurilor, acolo unde e vânt și-i iarbă și stă inima mea întinsă sub cerul etern, Munkh […]
El și-a cumpărat oceanul lui, o fărâmă din el mai bine spus din care se înfruptă pe înserat după ce soarele în Atlantic a apus. Eu îl admir pe el pe ascuns și după ce sfârșesc de admirat mă duc din nou în hală la Obor, poate oi găsi și eu de cumpărat de pe […]
cade ploaia așa, într-o doară, peste frunzele de ceai pe o coastă a Adjariei, mai în sus dinspre Batumi, cade pe obrazul ei cel născut din coasta mea, cade peste Marea Neagră, peste toată apa sa care împarte și desparte țara mea de țara ei, ploaia mea de ploaia noastră, fruntea mea de obrazul ei.
Saltul acela, of, saltul acela din noapte când tălpile înroșeau podeaua în cădere iar când se ridicau lăsau, izbind, icnind, câte un pic-picuț de sânge ca fluturele care în zbor își pierde, chinuit, câte-un suflețel de aripă. Dansează, întemnițatule, dansează aici în tăcere, în acest întuneric, peste aceste pietre ce îți cântă de dor, de […]
Ca să te aud nu te ascult; duc palma la ureche şi-i de ajuns să tac. De taci şi tu tot te înţeleg, tot te aud, prea multo, stăruitoare voce, apăsatoare formă a gândului meu învederat, azi, după chipul şi asemănarea ta.