Poezii

Nu scriu versuri din plăcere, nici din pasiune, ci pentru că ele sunt parte din mine.

e ora 7, tata pleacă la uzină

Dragos Serban

-

miroase a început de geruri dimineaţa, când chem în gând şi înjur apoi tramvaiul care nu mai vrea să vină. „e ora 7, tata pleacă la uzină”. aşa îmi spun în gând, că eu sunt tată şi firma unde merg grăbit ar fi uzină. auzi! ce aiureli, ce vorbe comuniste scornesc în sinea mea, ce […]

măiastra neagră

Dragos Serban

-

ceva se schimbă-n noi, în toamna asta, suntem mai trişti, mai singuri şi mai goi, copilul râde fără zâmbet, i l-a furat Măiastra cu aripi negre, ochii răi, pasărea din noi. păunii se rotesc înfumuraţi, dar despuiaţi de pene, doar ciorile au mai rămas să umble înaripate cu sufletele noastre în piept, cu inimile noastre […]

fermierului cu mai mult de zece hectare

Dragos Serban

-

Cine are trei hectare, azi primeşte compensaţii ca să are şi să ţie la bufet în sus paharul. Cel cu o sută de hectare şi nevoi de irigaţii, astăzi seamănă pe credit, mâine îi va sări muştarul!

yalnızlık (singurătate)

Dragos Serban

-

poezie bilingvă, 7 versuri în română şi lazuri uite, mamă, cum merg singur, ma gevulur, ma eş’vulur, 1 visul meu! zborul meu spre Andromeda didi mardi, čkimi deda, 2 ca tristeţea unui vultur a început acum nesigur, mara akhla ma vulur. 3 1 – მა გევულურ, მა ეშევულურ – mă duc în jos, mă duc […]

Catren

Dragos Serban

-

E uşor să arunci cu vorbe Şi foi verzi când nu ai probe. Astăzi, orice comunist Te-acuză c-ai fi… fascist.

Poveste din trecut

Dragos Serban

-

Motto: te iubesc şi restul pace; în urma noastră potopeşte apocalipsul şi noi tot ne mai îndreptăm spre lumină. Mi-e greu să îţi vorbesc despre ceea ce s-a petrecut atunci, în Arcă. Cert este că l-am rugat frumos pe Noe şi a îngăduit să ne ia şi pe noi. Nu că mi-ar fi păsat de […]

Zece chipuri

Dragos Serban

-

Zece chipuri era încremenite pe perete Când toate vocile s-au topit Picurând cuvinte în cel de-al zecelea, Când toate vocile s-au prăbuşit În cel de-al nouălea Şi când culoarea s-a albit pe al optulea, Iar restul de şapte strigau în muzeu: – Ce prăbuşire de culori peste albirea unui cuvânt! Zece chipuri erau încremenite pe […]