azi îți vorbesc într-o limbă pe care nu o știi, îți zic că am să te iau de mână și o să te duc departe, tu mă privești, zâmbești, nu mă-nțelegi dar parcă știi că o să fii a mea, când nu știu, dar vei fi. eu tot vorbesc, tu tot asculți și poate înțelegi. […]
Într-o zi amândoi vom pleca acasă ca şi cum fiecare din noi se va despărţi de el însuşi.
câteodată mă joc de-a dresorul și de-a reflexul condiționat, apăsându-mi discret difuzorul din minte, gramofonul secret care îmi cântă mongole cuvinte atunci când te ascult fascinat. uite așa, draga mea și iubită, te-am dat unui cântec mongol pe care îl îngân să te am liniștită, prin care te chem, te invoc șamanește să-mi apari din […]
pentru că aveți tăria să spuneți ce simțiți iar când simțim și noi întotdeauna știți și de nu știm, voi ne dezvăluiți.
Să înveți, puiul meu, să fii fericită cu tine și să iei din alți oameni doar ce simți că e bine, doar ce crezi că-i frumos și că-ți trebuie ție. Să nu uiți să trăiești și să simți că ești vie
Azi am zâmbit. Am râs, păream atât de fericit în vreme ce în mine se întindea durerea, lăsându-mi pe obraji un zâmbet cât urma unui bisturiu. Eu n-am știut să plâng. N-am lacrimi pentru azi cum n-am avut nici ieri. Numai zâmbeam, tăceam, râdeam pe afară în hohot și în mine îmi strigam ce mult […]
Nu ți-aș lua vreodată cerul, mi-ai spus într-o seară ploioasă. Eu construiam și-mi spuneai ziditorul de clipe, de timpuri, de tine așa de frumoasă. Nu ți-aș putea lua viitorul, mi-ai spus într-o zi friguroasă. Eu te zideam și-mi spuneai păstrătorul de doruri, de gânduri, de tine așa de frumoasă. Vino să-ți mângăi părul, spuneam, tu […]
De azi începând neiubesc neiubirea și aleg să iubesc între oameni și cer fericirea
Să nu cumva să uiți vreodată că tu ești liberă și-ți aparții
E drumul astăzi lung trecând pe lângă piață, miroase a cartofi, a ceapă, portocale, pe afară precupețe vând lapte mult și alb la negru lângă piețe pe trotuarul ud, aici e un leu mărarul și ouă trei la leu. E drumul lung și plouă acuma printre oameni, ei unde s-or grăbi, că și în față […]
În urma oricărei întâmplări ce aprinde pasiuni oamenii cer sânge și capete de om. Puțin contează cine, să fie cineva, să moară aici de față să îl vedem și noi. Să zicem că a plătit și cercul s-a închis, să fim sătui de sânge cu piatra încă în mâini. S-a săvârșit, de-acuma, și o să […]
Viața mea nu poate fi deranjată. Ea se întinde vălurit și nevăzut dinspre regatul din Leon înspre Castilia și Aragon, peste Mediterană și Bosfor, intrând în Marea Neagră, Karadeniz, Antalia, Batumi, Crimeea tătărească, înaltul Caucaz și până în stepa neamurilor, acolo unde e vânt și-i iarbă și stă inima mea întinsă sub cerul etern, Munkh […]