la revedere

într-o zi vom pleca fiecare acasă.
drumul nostru în oraşul acesta e scurt
şi oraşul e mic şi timpul puţin,
cu palma îl iau
şi încerc să îl opresc,
mai ştii palma mea?
cred că de asta o iubeşti,
nu pentru osul desenat pe ea,
nici pentru alint
ci pentru timpul tău
pe care ţi l-am furat
şi îl ţin strâns.

într-o zi vom pleca fiecare acasă.
drumul nostru împreună e scurt
şi-ţi văd asta în ochi, uneori.
mai ştii ochii mei?
cred că de asta îi iubeşti,
pentru tine din ei,
pentru ceea ce văd
şi păstrez şi îţi dau înapoi,
în mine eşti tu, draga mea.

într-o zi amândoi vom pleca acasă
ca şi cum fiecare din noi
se va despărţi de el însuşi.
timpul tău e al meu, draga mea.

într-o zi vom pleca fiecare acasă
fără să spunem rămas bun.
vom spune doar la revedere
pentru că o perioadă vom visa,
vom dormi liniştiţi
şi apoi ne-om trezi
şi ne-om regăsi
încă o dată
pe noi înşine.