Cana cu magnolii
mi-am cumpărat o cană, așa mi-a spus, o cană veche pictată cu magnolii; eu am tăcut și nu i-am răspuns, așa cum mai tac uneori visătorii visând câte un vis pe ascuns
Eu zbor prin orașul nostru
când am plecat ultima oară de la tine pământul s-a oprit puțin să-l înțeleagă pe cel care pășește fără să-l atingă în zborul său grăbit printre vitrine
Pe drumul tău șchiop
umblăm pe drumuri șchioape de cărare până la glezne în nisipuri mișcătoare, ne afundăm și ne încăpățânăm să mergem înainte și înainte, iubita mea departe călătoare
Când latră câinii
Latră cățeii afară în dimineața asta, se dau la oameni și se cred dulăi; îi las să latre și-mi închid fereastra, eu tac și-s liber, câinii în lanț și răi.
Primăvara ta
În ziua când te-ai vindecat de mine tiptil te-ai strecurat pe ușă afară și ai plecat să fii din nou cu tine.
Ceai cu ghimbir
doar eu îți știu de stele cum alții îți știu de ceai, doar eu te știu pe tine și nu mă întreba cum îi întrebi pe alții dacă să îmi pui ghimbir
Gruzina Ketevan
ne împărtășim cu gândul tot din aceeași apă și o sorbim, tu în Tbilisi, eu în Bărăgan, când ne vorbim fără ca vreunul să priceapă că totuși ne iubim, iubită domnișoară Ketevan.
Minciunile spitalului Fundeni
N-au să mai cânte anul ăsta nici cucii pentru tine, nici teii n-au să înflorească și eu n-o să îți mai spun că lasă, o să fie bine.
Ochii tăi, Inga
Am reîntâlnit-o într-o seară, stătea rezemată de teiul răstignit la geamul meu și îmi spunea: Sæll, gott kveld, hjarta mítt
Pui de otravă
Dulce atârnare a ridicării copăcești, Cireșe mirosind a buze de femeie Mângâiate de lumina din amurg.
Cine ești?
Pentru că sfârşitul înseamnă totul pentru noi. Ca să vedem începutul. Cine eşti?
Oul de sirenă
Plutirea sării în orizont de înotul vostru printre sare, iată oul, iată starea sferică a morţii. Icniţi-vă soarta, râdeţi din toate viscerele deasupra cântecului ce vă cheamă.