Ochii tăi, Inga

Am reîntâlnit-o într-o seară, stătea rezemată
de teiul răstignit la geamul meu și îmi spunea:
Sæll, gott kveld, hjarta mítt, pe limba ei uitată,
adică bună seara, iubitul meu, stătea și îmi spunea.

Eu o întrebam de unde vine, deși poate știam
că ea era cea care îmi turnase, atunci în Uppsala,
un strop de mied pe buze când încă mă rugam
și pentru întâia oară o privisem atent numai pe ea.

Of, Inga, te-am mai văzut de atunci de multe ori!
De fiecare dată îmi stăteai în brațe cu un alt chip
și cu un alt nume, dar ochii te trădau neștiutori
și eu știam că tu ești, mă bucuram și îmi venea să țip!

Doar numele îți uitasem, ce bine că ai venit
în seara asta, Inga, să îmi aduci aminte…