Dragoş Şerban în 
mi-am cumpărat o cană, așa mi-a spus,
o cană veche pictată cu magnolii;
eu am tăcut și nu i-am răspuns,
așa cum mai tac uneori visătorii
visând câte un vis pe ascuns,
așa cum mai fac uneori păstrătorii
păstrând câte un pic din tot ce a apus,
așa cum mai fac uneori călătorii
dimineților dintr-un timp descompus
azi în ceaiul din căni cu magnolii.