Cine ești?
Eram atât de aproape de tine încât muzica era a mea,
Totul era al nostru.
Eram lângă tine fără să ştii, fără să mă bănuieşti
Că te cânt şi te strig,
Te urmam deja în starea de albastru a veşniciei.
Singur, ceasul bătea de ştire
Că te gândesc într-o bucătărie
Cu mult fum şi mult vin roşu.
Singur te aud cum visezi noaptea
Monştri şi accidente de metrou.
Sunetul sec al bidonului gol
Îmi aminteşte de starea de a fi a materiei,
Cu totul diferită de starea de a fi a viselor.
Materia mea, materia noastră,
Cine mai ştie.
Mă strigi. Te aud.
Şi totul poate că va începe.
Pentru că sfârşitul înseamnă totul pentru noi.
Ca să vedem începutul.
Cine eşti?
(2002, pentru Crăița)