11 iulie 2014
Haina este un instrument care ascunde realitatea de fi carne în spatele ideii de om, iar uniforma este varianta îmbunătățită a acestui instrument.
Despre eroi
Eroismul este o întâmplare, o nefericită întâmplare urmată de o statuie zidită pe un soclu în piața mare.
Drepți!
Respiră, scrâșnește și fugi, gândește în mers ordonat și înșirat câte un gând, apoi altul și altul
Ecou georgian
Din când în când, inima mea se încalță și pleacă. Îmi lasă pe piept un carton pe care scrie „vin imediat” și dispare fără urmă cu prima marshrutkă din stația Didube
Moartea lui Amirani
ca om, am căutat sensul infinitului. ca munte, am aflat că nu există trecut și viitor, doar un infinit de posibilități
Un punct cu ochi
Degeaba îmi spui să stau și să te aștept; nu vezi că timpul trece altfel între noi? eu îl observ cuminte, un punct cu ochi aflat deasupra valului pe care tu plutești
Copilul care șoptea în ploaie
și a venit în seara aceea o ploaie mare, oamenii alergau și carnea le tremura pe oase săvârșindu-le formele pline cu esența zborului.
Despre România
Am trecut într-o dimineață pe un trotuar curat pe șoseaua Colentina. Trei femei stau pe bordură, așteaptă microbuzul și sparg semințe. Femeia în vârstă, privind cu invidie spre un viitor supermarket deasupra căruia scrie „Hoșgeldiniz”: Ai dreacu turcii ăștia… (face o pauză de o secundă, cât să își – ptî ptî – arunce cu limba […]
Mec
dacă în școală miroase a copii, prin păduri a soc și a flori de tei iar în poiană a iarbă și a păpădii, de ce la mec miroase a grabă și a ulei în loc de bunătăți în farfurii?
Marea tăcutei cercheze
Frumoasa mea cercheză a tăcut și marea dintre noi parcă a înghețat, așa e de împietrită și tăcută și rece îi este valul cel neîmbrățișat și mut îi este malul și singur și uitat...
Chip de mamă
Dacă suferința duce la încrețirea obrazului, amărăciunea la aplecarea buzelor și furia la scrâșnirea măselelor, blândețea înseamnă limpezimea ochilor și a chipului
Logos
A închide înțelesul în cuvânt, iată întâia energie cunoscută de om pe pământ.