Copilul care șoptea în ploaie

și a venit în seara aceea o ploaie mare,
oamenii alergau și carnea le tremura pe oase
săvârșindu-le formele pline cu esența zborului.

în fața oamenilor stătea un copil
și ploaia îi curgea pe obraji
în vreme ce el șoptea: opriți-vă.

emirul Abu Osman l-a privit și a spus:
muntele acesta are nevoie de tine, prințe!

țarul fără nume i-a strigat de peste râul Terek:
stepa aceasta are nevoie de tine,
împărate al celei de a treia Rome!

șeicul Nazim i-a strigat și el:
poporul acesta are nevoie de tine,
sultane al drepților!

râul Terek venea învolburat dinspre gheața
de pe înălțimile Kazbek și oamenii fugeau
cu dinții la vedere.

Cine vrea să mă audă, să tacă mai întâi,
a șoptit iar copilul cu ploaia curgând pe obraji.

Cine vrea să mă găsească, să își ascundă dinții
sub buze și să stea.

Cum puteți să vă auziți dacă toți strigați
și cum puteți să vă găsiți liniștea
dacă toți alergați?

Asta s-a întâmplat și s-a spus în anul 4506, luna aracʿ, ziua Npat. Scriu ce văd și spun ce aud pentru cei ce nu văd și pentru cei nu aud. Amirani cronicarul.