Coasa
Într-o zi o să-mi cumpăr o coasă. Am să o ridic la dreapta și am să izbesc tot ce este așezat la picioarele mele.
Într-o zi o să-mi cumpăr o coasă. Am să o ridic la dreapta și am să izbesc tot ce este așezat la picioarele mele.
Într-o dimineață una dintre cele șase pisici m-a tras deoparte și mi-a spus în șoaptă, să nu audă celelalte: Tu nu o să pleci niciodată din mijlocul creației tale, creatorule.
În seara asta chinezii petrec la mese rotunde și cântă. E sâmbătă seara, la moschee pe strada de alături muezinul a tăcut și nu cântă.
Am înțeles că astăzi idei, doar idei, mărunte și mărgele idei și multe cuvinte, mărgele de sticlă cuvinte.
Mi-a vorbit și eu nu am putut să îi spun niciun cuvânt.
Câteodată facebook este ca o câmpie înflorită unde poţi să zbori din om în om ca fluturele din floare în floare.
Aici nu va fi niciodată război, ce absurd.
Cât timp se ascunde în spatele ochilor tăi?
Câteodată mă spăl de păcate, alteori le împrospătez așa cum un bătrân împrospăta, zilnic, apa din glastra cu flori ofilite pentru alții, niciodată pentru el.
O vedeam câteodată pe stradă, cu părul lung curgând de sub o glugă ridicată.
Recunosc că uneori opresc cuvintele în zbor, le îngheț într-un prezent perpetuu apăsând pe „Mark as unread”.
Sunt momente în viața mea când mi-e frică de artiști.