Puține nevoi, din ce în ce mai puține
Descopăr că pe măsură ce trece timpul devin un om cu din ce în ce mai puține nevoi.
Sămânță încolțind, namazlîk
Odată ca niciodată am îmbrățișat un brad. Cu urechea lipită pe scoarța lui am auzit cum îmi șoptea două cuvinte fâlfâind din crengi.
Femeie în hipostil
cât ești de fragilă cu pântecul tău moale, cu spinarea sprijinită de oase ca de o cârjă, cu inima ascunsă sub pieptul dezvelit
Strada Părului
Strada Părului este o stradă la fel de bună ca oricare alta pentru o îmbrățișare și pentru a-ți fi dor de repere.
Orașul sub ploaie
Câteodată, străzile din inima orașului zac gârbovite sub ploaie și se umplu dimineața cu mașini care se mișcă încet ca sângele gros în arterele bolnave ale unui pacient corpolent.
Sunt 90% o băutură răcoritoare
Ce descoperire grozavă, mi-am zis, înseamnă că universul ne-a creat ca să se înțeleagă mai bine pe el însuși - să se savureze, să se înfioare și să aștepte tramvaiul.
Bizanțul ca o tartină
E plin Bizanțul de vagabonzi și palicari, e gălăgie aici, fete oacheșe servesc rachiu și măsline, se fumează ciubuc și se joacă aprig.
Eu albastru
Mica mea plajă, fîșie de nisip cu bucățele din eu.
Când vei veni
Când vei veni, tu nici nu știi că numai glasul lui Gibrail îi va reteza aripile lui Azazel și îți va ierta copiii.
Cafea după 70 de ani
Citesc istoria ca pe un bildungsroman în care timpul se schimbă iar omul rămâne imuabil. Într-o cafenea pe Lipscani trei prieteni vorbesc azi în șoaptă despre război.
Hârtie țesută la marginea lumii
Sunt între oameni unii oameni fragili și subțiri. Ei se strecoară tăcuți peste marginile lumii, apoi se așază într-un colț și ascultă și țes.
Groapa lui Chioru
Nu am aflat niciodată nici cine era Chioru, nici Malone, dar am învățat cum e să strângi tăcut din buze atunci când vezi în jur maidane și scrise pe pereți înjurături.