Rubrica Poezii

Scalopină cu sferă și scrumbii

Apoi apare o claustrofobie specifică ochilor ridicați spre cer care în loc să vadă nesfârșitul văd sfera.

Aș prefera în seara asta

aș prefera să te îmbraci în alb în seara asta, să îți lași în ușă fusta neagră, bluza vișinie și să te înfășori în hlamida mea nepătată

Așa tăcuți cresc mugurii în copaci

Pleoapele nu îmi mai scârțâie a usturime când clipesc iar în plămâni schimbul de gaze se face cuminte ca o împărtășanie: poftim azot și oxigen, închină-te, acuma dă-mi oxidul de carbon.

Corcodușul meu

Hai să mai trăim și vara asta, Șerbane, cu toate crengile în sus, mi-a strigat corcodușul în timp ce țineam strâns fierăstrăul în mână.

Cavaleră a florii de cireș

mi-ar plăcea să îmi faci și mie ordine mai întîi în dulap, după aceea prin viață

Despre zei și pisici în Punjab

Pisica ei albă miroase a lapte și ofrande. Când îmi lipesc fruntea de pământ, uneori îl aud. Singura ofrandă sunt faptele tale, așa îmi spune. Soarbe din Mine dimineața ca dintr-un fagure și așează-te pe namazlîc mai bun, mai milos, mai iertător, așa îmi spune. Într-o zi, poate zeii se vor uni în Unul. Într-o […]

Așa țipă peștii

când toți vor câte un pic din mine și nu mă am destul, se întâmplă ca secundele să îmi atârne agățate de limbă cu gustul lor metalic și sălciu.

Plictisită și foarte frumoasă

Cum să simți că aparții unui loc în care nu ai fost și cum să îți fie dor de cineva pe care nu l-ai mai întâlnit.

Biroul meu

În fiecare dimineață intru în birou și mă așez pe scaun. În fiecare dimineață beau cafea cu cardamon dintr-o cană cu reni.

Ogodei

atunci nu te vei mai teme nici tu de trăznet și am să îți sug laptele mai întâi din țâțe și după aceea din ochii tăi senini.

Cocoșatul de pe cîmpul cu narcise

Cîmpul cu narcise este o stradă în cartierul Colentina pe care din când în când trece o furgonetă cu un șofer care strigă sa-ca-dat pământ de flori! pământ de flori!

Ai putea, bunăoară, să taci

orașul acesta ar putea să tacă și să se lingă mai întâi peste gură, apoi peste răni și peste dizabilitatea lui de a înțelege timpul pe străzi, altul decât timpul copacilor