Rubrica Poezii

Fluturele lui Euler

Sunt în viață lucruri despre care e greu să scrii pentru că e greu să gândești despre ele și cuvântul nu se poate naște din nimic, precum o idee.

Om în spatele gardului

Capul stă nemișcat parcă proptit în scânduri și numai ochii negri, atenți, jucăuși de veveriță te lasă să înțelegi că e viu.

Ordinea tuturor lucrurilor

Timpul face pietrele să înghită pietre și oamenii să înghită alți oameni apoi să îi nască prunci. Dar timpul pietrei nu este timpul omului.

Așa plâng cecenii

Cecenii nu pot să plângă decât pe dinăuntru, când se roagă

Pași

azi mi-am auzit pașii pe stradă, uitasem că îi mai am.

Moartea lui Norocel

florile mele au vara mărăcini și primăvara bulbi otrăvitori. eu sunt o floare.

vor v zakone

într-o zi, călăreții de pe antebrațul stâng vor pleca în galop de pe mine cu tot cu piele

Dincolo de marginea lumii

într-o zi am să te iau de mână și am să îți arăt marginea lumii. o să scobesc în ea cu degetul și o să te întreb ce crezi că e dincolo de pielea ei.

Austriacul a avut dreptate

Austriacul a avut dreptate: o simfonie trebuie să cuprindă în ea lumea. Uneori îmi place să cred că nimic altceva nu contează în afară de muzică.

Un breton cuantic

Mă întreb dacă tu exiști cu adevărat altfel decât în afara ochilor mei. Mă întreb dacă nu cumva dispari atunci când îmi întorc ochii în altă parte și reînvii numai atunci cînd te gândesc și te caut.

Fiii cerului

imperiile încă stau așezate iar cetățenii lor nu știu că noi de abia peste o mie de ani vom porni.

Ce va fi

Munții nu știu ce va fi. Munții sunt singuri și își doresc să fie oameni. Munții își doresc să se scuture de zăpadă și de pietre.