Fiii cerului

dacă te uiți cu atenție în ochiul meu drept,
vei vedea un pic de trecut și o foame
așa cum într-un glob de cristal
vei vedea un pic de viitor.

când am plecat anul trecut pe jos și am ajuns la Adamclisi,
în fața monumentului lui Traian
mi-am dus mâna la spate acolo unde ar fi trebuit să am tolba
și am simțit nevoia să aprind cu smoală vârful unei săgeți.

aceeași nevoie pe care o simt uneori în fața zidurilor
și care mă arde înăuntru ca o foame.

apoi mi-am amintit că încă nu venise timpul,
că imperiile încă stau așezate iar cetățenii lor nu știu
că noi de abia peste o mie de ani vom porni
sub Marele Cer Albastru.

dacă te uiți cu atenție în ochiul meu drept,
vei vedea un cal maro și o foame.