vor v zakone

într-o zi, călăreții de pe antebrațul stâng
vor pleca în galop de pe mine cu tot cu piele,
primul alergându-l pe al doilea.

va rămâne doar fata –
așezată lasciv pe coastele stângi,
cu sânii goi și chiloțeii de culoarea tușului
despre care numai eu știu că sunt piersicii,
spunându-mi – te iubesc, interlopule,
traficantule de timp
care m-ai furat și m-ai așezat aici
să trăiesc nu mai mult decât tine.