O frică ghemuită în stomac și alte povestiri
După ce m-am obișnuit cu întunericul, am văzut o frică ghemuită în stomac. Slăbănoagă, gălbejită și chircită ca moartea care îl aștepta pe Făt-Frumos.
Catedrala pescărușilor tăcuți
Pe Grindul Lupilor, cu ochii închiși, se înalță un templu cu tavanul boltit în care doar vântul se aude în sus și palmele tale înălțate spre cer înțeleg de la el că există în jur posibilitatea unei mări.
Emigrant
Iarbă voiesc iar nu flori sub talpa crăpată de drumuri.
21 mar 2015
câte voci au cântat în astea zeci de mii de ani și noi auzim, azi, atât de puține. cîți oameni cântă chiar acum iar eu aud doar unul. prezentul este un rezultat al probabilităților. iar noi suntem aici ca să găsim ordinea în haos.
Primul drum spre ea, ultimul drum dinspre ea
Primul drum spre ea începe cu un oftat care trece prin inimă în stomac. Apoi autobuzul și transformarea călătorilor într-o masă amorfă de „nimic altceva în afară de tine nu mai contează”. Iar în tot timpul ăsta gândurile, multele gânduri răzlețe vibrând între vis și raționament.
Cercul tuturor faptelor mele
Realitatea mea este cea pe care o înțeleg și, în pofida lui Copernic, eu sunt centrul universului meu. Dacă înțelegerea vine din gânduri, atunci realitatea este limitată la ce voi înțelege din univers până în momentul în care mă voi întoarce la el.
Tinerețe fără bătrânețe
Oamenii își țin în palme zilele ca pe un porumbel. Uneori îl alintă, alteori îl lasă să zboare, atunci se spune că oamenii visează.
Mamaie Ana torcea sub un nuc
În vara lui 92, undeva lângă Brașov s-au întâmplat multe lucruri.
Lemne dăltuite
Omenirea e mai săracă acum cu un braț de lemne dăltuite. Dăltuitorul e mai sărac cu o amintire iar pământul, ei bine, pământul este același pentru că cenușa i s-a înapoiat.
Steaua Spica
Din când în când, omul vede o stea strălucitoare în preajma lunii când de fapt acolo sunt două stele care dansează împreună.
Sufletul meu
Sufletul meu este o sală înaltă și rece cu tavanul boltit din care plec uneori în grabă ca să stau singur la soare.
Bunici și cafea
Fericirea se servește în porții mici precum cafeaua făcută de bunici, când ne așezam în liniște la masă și toate diminețile păreau a fi duminici.