Catedrala pescărușilor tăcuți

Câteodată cerul tace.
Marea se oprește și ea
ca un lac înghețat
și nu spune nimic,
pescărușii au zburat
nu știu unde, departe.

Pe Grindul Lupilor,
cu ochii închiși,
se înalță un templu
cu tavanul boltit
în care doar vântul
se aude în sus
și palmele tale
înălțate spre cer
înțeleg de la el
că există aici
posibilitatea unei mări,
posibilitatea unor pescăruși
nu știu unde, departe.

Dacă deschizi ochii repede
îi vezi așezați în jurul tău,
privindu-te fără să spună nimic.

Dacă deschizi ochii repede
afli că pescărușii au fost
lângă tine mereu,
nu au zburat niciodată departe
și mai afli că mare, că cer și că vânt.

Dacă deschizi ochii repede și te ridici
auzi marea mai zgomotoasă,
pescărușii cum zboară speriați,
cerul și vântul cum se îmbulzesc
și înțelegi că templul pescărușilor tăcuți
se prăbușește când omul se ridică din liniște.