Pisici, bufnițe, glezne și cafea
Despre fata îndrăgostită de pisici tărcate, de glezne și tălpi goale, de conturul miezului existenței sale pe care o numește „Ea”, de contrastul dintre verde și roșu, de albastru și suflete, de bufnițe și de timp.
Într-o dimineață oarecare
Într-o dimineață oarecare am început să am diferite păreri - despre timp, despre Mahler și Brahms, despre Ucraina și Rusia, despre politică și Klaus Iohannis, niciuna despre tine.
Colentină a dimineților mele
E un fel de primăvară afară, pisicile au ieșit turbate pe ușă iar doi pițigoi mai slobozi la gușă zburliți și porniți le înjură și zbiară.
A doua amintire din vremea lăcustelor
De asta, suflete, iubesc pietrele, le las să te mai poarte și ele ca un pântec când obosesc să simt și să te port.
Chat
whaat? ai fost la mare, acum?
Plumbuita rău famată
Mai sus de Plumbuita sunt niște străzi unde un taximetrist mi-a spus mai demult că nu e bine să intru - și am intrat.
Vedere din Lupeni
Omul are nevoie de atât de puțin ca să fie liber... Aș putea să am totul într-un singur gând, aș putea să fiu tot ce am visat dar nu, nu, mintea trebuie să aibă ultimul cuvânt de spus. De parcă ea, mintea, ar fi buricul pământului, nu sufletul. În minte cresc rădăcinile cum au crescut ritualurile și tradițiile în credință.
Suflete, este ceva dincolo
Noi nu suntem perfecți, nici pe departe, de aceea închidem ochii uneori și atunci visăm și încetăm să existăm și ne uităm pe noi.
Au plecat copiii noștri să reînvie
Sunt plecați copiii noștri, nici nu știu de cât timp au plecat, nu vreau să știu... Ei zic că sunt acolo să muncească, dar eu știu, eu știu că nu de asta!
Să nu mai citești istorie în autocar, da?
Am ațipit în autocar și am visat, ca tot omul uneori, că mă prăbușeam. M-am trezit deodată și am înțeles că nu spaima alunecării în gol, că nu înălțimea, că nu prăbușirea, că nu moartea...
Sanatoriul
Cântul e doar un strigăt care vine din om. Îi iese pe buze, iar limba îi coase dantelă pe margini şi cruci în cuvinte.
Cuvinte optimiste
Un suflet mi-a spus: caută optimismul acela și îmbracă-l în cuvinte. Doamnă, zic, ultima dată când am văzut optimismul atârna pe o funie de întins rufele și îl cam bătea vântul.