Au plecat copiii noștri să reînvie

Sunt plecați copiii noștri,
nici nu știu de cât timp au plecat,
nu vreau să știu…

Ei zic că sunt acolo să muncească,
dar eu știu, eu știu că nu de asta!

Știu că sunt plecați să reînvie.

Știu că sunt acolo pentru viață,
pentru a trăi ca oameni într-o țară
unde nu se trăiește ca în cimitirul
unde se moare încet,
un pic de dor
și un pic de toate.

Ei au plecat, sunt vii, sunt liberi și trăiesc.

Sunt plecați copiii noștri
și noi murim încet
de dorul lor.

Dar asta nu le-o spunem niciodată,
nu trebuie să știe…

Ei să trăiască și să le fie bine.

I-am zis într-o seară pe skype:

– Știi cum a ajuns țara asta, dragul mamei?

Ca un cimitir din care morții
au început să sară noaptea gardul,
să meargă să reînvie în altă parte.

Poză făcută în 2014, într-una din cele nouă zile în care am mers pe jos de la București la Mangalia