Dincolo de marginea lumii

într-o zi am să te iau de mână și am să îți arăt marginea lumii.
o să scobesc în ea cu degetul și o să te întreb ce crezi că e dincolo de pielea ei.
un os? întuneric? lumină?

mi-ai spune că nu știi.
m-ai întreba curioasă: ce e dincolo?
și nu ți-aș spune nimic.

m-aș uita la tine zâmbind tăios cu ochii mei oblici și subțiri.
ți-aș spune că acesta este un adevăr pe care îl poți afla doar cu limba.
eu l-am aflat lingând vieți înainte să se stingă,
așa cum am învățat mai demult că face o pisică cu puiul ei.

l-am aflat bolborosind pe limbă cuvinte vechi deasupra unei vieți fragile,
așa cum am învățat mai demult de la neamul meu.

într-o zi am să te iau de mână și am să îți arăt marginea lumii.
o să scobesc în ea cu degetul o gură și o să te întreb ce crezi că e înăuntru.

tu nu ai ști să îmi spui și atunci din colțul gurii o să curgă o lacrimă
pe care eu aș linge-o, așa cum am învățat mai demult că face o pisică cu puiul ei.

apoi aș zâmbi tăios cu ochii mei oblici și subțiri.