Cocoșatul de pe cîmpul cu narcise

de ce?
pentru că port tot universul în spate
și te rog să nu înțelegi că ar fi o povară –
eu îl port așa cum o femeie frumoasă își poartă bijuteriile
pe degete, pe lobul urechilor și în jurul încheieturilor

am descoperit odată că eu nu am nimic din toate acestea
ci numai o cocoașă în care am adunat eșarfe de mătase,
fiecare din ele un timp, fiecare timp cu o lume,
fiecare lume cu oamenii ei – ce povară ar fi
dacă nu i-aș lăsa să plutească,
dacă nu i-aș boteza pe fiecare cu nume de stele,
dacă nu i-aș aduna în constelații
hrănindu-mă din forma și lumina lor

pentru a înflori ca o frezie, ca o lalea galbenă sau o narcisă,
privește-le cu atenție și ai să vezi cum lujerul se apleacă în glastră
pentru a-și așeza cu un icnet floarea ca pe o cocoașă.

Cîmpul cu narcise este o stradă în cartierul Colentina
pe care din când în când trece o furgonetă cu un șofer
care strigă sa-ca-dat pământ de flori! pământ de flori!
și eu râd de el pentru că nu pământ vinde ci stele
din care vor crește flori, fete, băieți