
Bizanțul ca o tartină
Adelei
Dumnezeu a așezat aici Marea Neagră
pentru a despărți
Bizanțul în două ca pe o tartină.
O tartină cu rodii, cu struguri și ceai
din care matrozii mușcă
atunci când se termină pesmetul.
E plin Bizanțul de vagabonzi și palicari,
e gălăgie aici, fete oacheșe servesc rachiu și măsline,
se fumează ciubuc și se joacă aprig,
se răstoarnă mătănii între degete,
se iubește vânjos,
se face comerț cu îngeri și sofisme,
miroase a mir în Bizanț și a lapte de capră,
a tămâie arzândă, a ceară și a pește sărat.
Numai într-un colț prințul Cantemir
scrie singur la masă și îngână un cântecel
fără să fi aflat, încă, ce înseamnă
cuvântul tartină.