Hârtie țesută la marginea lumii

Sunt între oameni unii oameni fragili și subțiri.
Ei se strecoară tăcuți peste marginile lumii
apoi se așază într-un colț și ascultă și țes.

Acolo își construiesc pânza lor străvezie
și așteaptă să își prindă
în ea înțelesul.

Sunt între oameni alți oameni grăbiți,
deloc preocupați de înțelesuri,
care aleargă rupând pânze prin lume.

Și lumea are margini și marginea colțuri
și oamenii țes și oamenii strică…

Mi-e dor de hârtie.

Am obosit și simt cum sângele îmi curge
mai rece prin gât și cum fruntea mi-e rece,
simt cum pânza se rupe și înțelesul se pierde,
simt că lumea are margini și colțuri;

îmi e dor de hârtie,
păstrătoarea de sensuri,
ascunzișul țesut de oameni fragili
în cel mai îndepărtat colț al marginii lumii.