Oul de sirenă
Plutirea sării în orizont de înotul vostru printre sare, iată oul, iată starea sferică a morţii. Icniţi-vă soarta, râdeţi din toate viscerele deasupra cântecului ce vă cheamă.
Plutirea sării în orizont de înotul vostru printre sare, iată oul, iată starea sferică a morţii. Icniţi-vă soarta, râdeţi din toate viscerele deasupra cântecului ce vă cheamă.
De ce taci? Nu ştii că buzele se pot pietrifica În umbra cuvintelor nerostite?
era vorba să învățăm să pășim împreună, să dansăm, să trăim, era vorba să încercăm să citim bosforește și să știm să vorbim în turcește în timp ce ne învârtim în bazar și dansăm, povestim
M-au învelit, mamă, cu sârme negre de oțel și mi-au cusut din ele haine strâmte să nu mă mișc, să nu vorbesc, degeaba cer, degeaba vreau să zbor din colivia aripilor frânte.
De unde se aude strigătul în noapte care îmi taie cerurile în două și îmi împarte singurătatea în ecouri - ale ei, și în șoapte - ale mele?
Cum să te iau, când eu știu cine ești și ce perfecte îți trec secundele prin păr și tu le lași și nu te împotrivești și tu rămâi aceeași și încă mă iubești...
din ce abis ai apărut sau poate din înalturi, nevăzuto, te-ai coborât să îmi vorbești acum de drepturi și nedrepturi la viață și la gânduri
Aici mă am pe mine și un câine, Atât, nici inimă sau alte averi, Nici suflet, lacrimi și nici pâine Nu vei găsi, te rog să nu mai speri și să alegi acum: pe mine sau pe câine.
Cândva, îți promit că am să-ți suflu în față praf de zâne din pietrele alea mestecate azi și ai să zbori.
foae verde matostat, jos în port la calafat într-o zi m-am îmbătat, pe vapor m-am îmbarcat să trec apa pe-nserat pân pe malu celălalt să găsesc ce-am cautat.
Nu am nimic din ce îţi doreşti şi crezi C-ai să găseşti în mine. Eu nu visez nimic din ce visezi Și nu gândesc ca tine.
alb din sânii tăi de zână se adună în palma mea, roșul de pe buza ta se adună împreună