Pasărea învelită în sârmă

M-au învelit, mamă, cu sârme negre de oțel
și mi-au cusut din ele haine strâmte
să nu mă mișc, să nu vorbesc, degeaba cer,
degeaba vreau să zbor din colivia aripilor frânte.

Și-i frig aicea, mamă, și nu-i loc,
nu-i încă timpul pentru cei ca noi
care să zboare liberi și, mamă, mă sufoc
cu pleoapele cusute pe ochii amândoi.

Ca să nu văd, să nu știu, să nu zbor
m-au învelit și m-au cusut în sârme.
Aicea nu e, mamă, de trăit și o să mor
și o să zbor apoi așa murind spre tine.

pictură de: Nik Helbig