bate ceasul, bate ora, bate vremea tuturora sub o lună cât un soare, prin cuvântul care moare peste pieptul care doare. Zi! pentru tot ce a fost și este peste limba ca un pește, pentru cel care iubește, pentru cel care omoară cu-un cuvânt și-o vorbă goală peste fruntea ca o stâncă, peste inima adâncă, […]
Vino cu mine și haide să dansăm în locul în care de fapt nu am fost, în visul pe care de fapt nu-l visăm, în timpul căruia nu-i vedem niciun rost.
Uite, am fost plecat la război și m-am întors la tine fără ei, fără răul din mine, fără demonii mei, de astăzi la masă vom fi iar doar noi doi.
mereu spre mai departe, mereu înspre ceva și niciodată acolo unde aș sta nu aș putea să spun ei bine, da, cu siguranță aici e casa mea. mi-am lăsat ultimul drum strivit de marginea unei șosele, un vagabond închipuit de vocile și mințile mele; poftim, îmi zic, am reușit să îl omor și pe ăsta, […]
singur e atunci când îmi este frig și nu mă mai ridic să închid fereastra, când tremurând și amorțit te strig și mă întreb a cui e vocea asta. când telefonul este stins demult și nu vreau să-i găsesc încărcătorul, de ce aș mai ști de el, de ce aș vorbi mai mult în loc […]
de ce îmi spui aș vrea să pot când tu chiar ai putea dacă ai vrea? înseamnă că te doare în cot și de voință și de puterea ta. de ce nu vrei cu adevărat când știi că poți, sau tu nu știi? fără să ai ceva de demonstrat și fără să te mai compari […]
în general, nu am nevoie de nimic decât să te știu fericită pe tine; iar despre mine, cât am cafeaua în ibric fii fără grijă, am totul și mi-e bine.
Când totul pare pierdut și timpul nu îmi mai ajunge azi să respir și să știu că va fi bine mâine râd, râd în hohote cocoțat pe valul ce mă-ngenunchease adineauri cu buzele în nisip, râd și îi strig du-mă! să vedem ce poți! doar atât? crezi că mă poți trage în larg, să nu […]
am uitat cum e să îți ofer totul pentru că am pierdut totul într-o zi, acum nu am nimic și mi-ar fi rușine să îți dau asta. a venit într-o zi cineva și i-am zis ia tu tot, eu nu mai am nevoie, nici de mine nu-mi trebuie să mă mai am. uite, mâna mea […]
Eu nu-s poet nici scriitor, sunt doar un iubitor de glasuri și cuvinte; sunt doar un om cuvântător, mai păcătos sau mai cuminte. Eu nu-s patron, sunt muncitor, așa le zic clienților și vouă tuturor.
se rupe ceva azi în mine, un caz medical dificil, probabil e osul acela debil și fragil căruia unii îi zic suflet.
știi, câteodată viața nu este doar ce pare ci mult mai mult, dincolo de ce simți acum se ascund secunde și în ele în fiecare găsești ceva ascuns, ceva frumos și bun ce așteaptă să îl culegi ca pe o floare din timp, din tine și din oameni. culege-le și nu mai plânge, caută și […]