Nu scriu versuri din plăcere, nici din pasiune, ci pentru că ele sunt parte din mine.
să mergi să îți dea o cană cu ceai și să te întorci cu o găleată de liniște, acesta e secretul oamenilor fluturi. lor le cresc aripi și zboară până când cineva le răzuie de pe spatele lor cu un ciob. atunci au nevoie de un om și de o altă cană cu ceai.
Mangalia mea e capătul unui șir lung de gânduri ce puse cap la cap și înnodate mă trag înspre acolo unde mă duc să mă-ntâlnesc pe mine.
unde să plec și când și ce am să las în urmă? azi zbor cu vântul legănând copacii de sub mine. în urmă îmi rămân, pe rând, trei vieți și trei suspine. înțelesul zborului e înălțarea, e pasărea ce vântul vrea să înfrunte. cum ar putea să mai atingă zarea dac-ar rămâne în cuibul vârfului […]
greiereasca se măsoară în cricriuri, păsăreasca în ciripuri, vântureasca în vâjvâjuri iar fericeasca în teiubescuri. doar singurăteasca se măsoară în totdeauni și niciodăți. când mai vin ai mei, doamnă? niciodată, puiule!
să-i dăm pământului ce este al pământului și cerului ce este al lui. noi cui ne dăm? înaltului sau neînaltului? să ne înălțăm sau să ne prăbușim? ai cui suntem? mă duc și întreb: a cui ești tu, măi gură? și voi, măi ochi, ai cui sunteți? ai pământului suntem, mi-au zis, când colțul gurii […]
mie îmi trebuie păduri, să trec prin ele ocolind șosele. aș pune pomi de aici până la tine, să fie drumul nostru și să ne știe pașii, dar nu-i pământul meu și nu e bine, c-apoi ne-or smulge pomii arendașii. pe unde să mai mergem? șoseaua-i lată, drumul nostru strâmt. cum mai ajungem noi de […]
Strângeam din dinți acum o veșnicie, cât o mai fi de-atunci? Păi nu știu, să tot fie. Strângeam din dinți voind eu să mă nasc. Nu am putut atunci, ci-acum 35 de ani, în București, cu toate că voisem în Damasc. Ce mult mi-a mai luat… și cum s-a nimerit! Eu, cititor în stele, neguțătorul […]
V ânt și viu și verde vin cu vindecare. A grarul are astăzi o altă înfățișare. I ubita îmi iubește, iarna îmi iernește, U ite ursitoarea, urma-mi urmărește. B una bate brâul, bocănind botine E a este esența erelor eline. S înt și stau sub stele stîndu-mi să scornesc C uvinte corelate în crucișul carului […]
Poartă zânele mărgele, dragele de ele, înșirate câte două pe un fir de rouă nouă. Fir de azi-noapte ‘mpletit de moșneagul adormit pe iarba Snagovului, jos pe malul Gruiului. Doarme zile, îmblă nopți, nu-i din vii și nici din morți. Nu e moș ca tot moșneagul și nu-și troncăne toiagul peste drumul ca tot drumul […]
câteodată, vârful limbii tale are gust de piersică Mackinaw1 prea coaptă, ea trebuie luată repede între dinți și gustată până nu-i trece vremea și se strică. uneori, buzele tale miros a cireșe; ele trebuie iute mirosite până nu or adormi, leneșe, pe marginea cănilor tale aburite cu ceaiuri de iarbă și flori în octombrie, de […]
… și fumul se urcă spre cer, e ceață afară și-i aerul greu și se vede în vitrină oglindit chipul meu. Mulțime de oameni aleargă; nu-mi dau seama spre cine, de când și de ce. Îi privesc și pe ei oglindiți în vitrine cu poșete și haine, cu pantofi și cercei. În lumea de sticlă […]
Nu mor caii când vor câinii, nu mor câinii din orașe, nu mor spânii, nu mor zmeii, nu mor zânele gingașe când vor oamenii să doarmă între perne uriașe. Perne mari de oameni mari, dormitoare serioase, sforăit și griji, angoase, aparate în priză scoase cu otravă de țânțari. Nu mor caii când vor câinii, nu […]