Dragoş Şerban în Nu ți-aș lua vreodată cerul,
mi-ai spus într-o seară ploioasă.
Eu construiam și-mi spuneai ziditorul
de clipe, de timpuri, de tine așa de frumoasă.
Nu ți-aș putea lua viitorul,
mi-ai spus într-o zi friguroasă.
Eu te zideam și-mi spuneai păstrătorul
de doruri, de gânduri, de tine așa de frumoasă.
Vino să-ți mângăi părul,
spuneam, tu mormăiai somnoroasă.
Eu beam o cafea, tu-mi întindeai zahărul
de pe raft, din borcan și din tine așa de frumoasă.
