Nemurirea de viu

Nu mai pot să mă bucur de iarbă, de ploaie, de stele,
am uitat să trăiesc și am uitat să mă uit și la ele.
Nu mai știu să regret, să jelesc sau să plâng,
nu mai pot nici să sper, să mă bucur, să râd.

Toate au trecut, s-au pierdut și au murit și doar eu
sunt aici, sunt acum și trăiesc ce mi-a dat Dumnezeu.
Doar eu sunt în mine și El, sunt singur și rece și știu
că împietresc și o să ajung să trăiesc nemurirea de viu.