Cântă, Gică

lui Grigore Kiazim

moaie-ţi degetele în sânge şi le suie peste coarde.
cântă-mi, Gică, din lăută, să îmi plângă cerul sus
şi să plouă peste mine, să se stingă ce mă arde,
să se spele toate cele, să rasară ce-a apus.

să cânţi, Gică, din lăută, până când s-o rumpe în două
şi te-i trece în lumea ailaltă cu lăuta sfărâmată.
cântă ce ştii tu mai bine, c-o fi veche, c-o fi nouă,
să ne spele şi pe mine şi pe lumea asta toată.