Dragoş Şerban în cade ploaia așa, într-o doară,
peste frunzele de ceai
pe o coastă a Adjariei,
mai în sus dinspre Batumi,
cade pe obrazul ei
cel născut din coasta mea,
cade peste Marea Neagră,
peste toată apa sa
care împarte și desparte
țara mea de țara ei,
ploaia mea de ploaia noastră,
fruntea mea de obrazul ei.
