Toma
ești gol azi, Tomo, iar soarele mai știrb de niște raze
Rostul ierbii
omul este un lucru trist ca un petic de iarbă ascuns după garduri de tablă și policarbonat, măcar de ar fi fost stejar
Acum
Vreau să învăț să prețuiesc secunda de acum, poate și pe următoarele trei, cam atât îmi ia mie să mă ridic în picioare și să mă scutur de praf.
stf, vară
știi, vara nu avem voie să fim bolnavi, trebuie să fim fericiți și bucolici și să mergem de zece ori la mare să ne bălăcim și să mâncăm gogoși, să bem bere și să facem grătar, ah, neapărat gratar!
Semn pistruiat al timpului meu
Eu te-am iubit de dinainte să îți dau viață, semn pistruiat venit la fel ca poezia gruzină din sâmburele rotund al timpului meu.
Noetic
deciziile sunt puncte ascunse sub copita calului meu, poate eu sunt un punct, adevărul este un punct, poate pământul este și el un punct
Soție de apolinic
ești verde, repezită și instinctivă iar din mine doar faunul te mai poate stăpâni, doar el te poate linge ca pe un stâlp de sare
O pasăre cât un nod în gât
despre toate grijile și durerile îmi cântă, eu o mângăi cu grijă pe spate și o îndrept cu arătărorul spre fereastră, zboară, îi zic, zboară departe pe pământul ăsta rotund și neasemuit de întins
Flori de mac
Pete de sânge pe fundalul rustic al ţării înroşesc gândurile oamenilor devenind un mijloc mistic, legendar, de a incendia pământurile.
Zborul omului (despărțire)
Du-te, du-te și zboară. Ia-mi aripile și zboară, dar lasă-mi inima să gust zborul omului cel fără de inimă.
Oameni și salcâmi
Ne prefacem că existăm pentru a nu da satisfacție singurătății salcâmilor.
Un cufăr și un catâr
of, dacă aș putea să îmi strâng totul într-un cufăr de lemn - oamenii din viața mea, pe mine din viețile lor, toate limbile pe care le înțeleg cu sufletul și toți caii din piept care îmi nechează în hățurile ciudate numite prietenii și altele mai abitir numite iubiri