Dragoş Şerban în Ne prefacem că existăm pentru a nu da satisfacție singurătății salcâmilor.
– Să trăiești, măi omule.
– Hai noroc, salcâmilor.
Ne încălecăm mărăcinii ca viperele pe stânci, ne dăm în cap cu brazda și dezrădăcinarea, biata de ea, urlă de nu mai poate. Doar, doar, ne vom naște vreodată.