Rubrica Poezii

A fi stejar

Fugi, fugi cu picioarele subțiri și imaginare care îți sprijină diformitatea devenită timp

Greutatea cerului

Mă lepăd, Doamne, de ideea de haită, doar lemnul e sfânt, fi-voi de azi copac. Tăiați-mă și timpul se va prăbuși peste voi.

Câine negru

am fost câine și pasăre și om, ce blestem să nu fi uitat nimic și să înțeleg vântul

Aici

aici, doar aici voi murmura iarăși cuvintele știute și voi fi primul măslin care va cânta în grecește.

Pământul nu strigă Miorița

nu am pe cine să strig pentru că pământul, întregul pământ sunt eu. doar înclin ușor din cap și îngân un cântecel vechi.

Ceai pentru stomac

Să te scufunzi goală în balta asta curată din care să ieși după aceea sănătoasă și fără să te mai doară nimic.

Acasă de sărbători

adevărat vă spun, melcul ăsta merge doar înainte, nu are unde să se întoarcă și nici pe cine să pupe pe obraji.

Avânt

se ridică barbarii pe caii puternici, sub copite la trântă cu viața izbesc, în goană din nou se aleargă pe sine, lângă ei trece moartea - un câine schilod

Cutezătorii

Inimile noastre se ridică din piepturi și ne trag de urechi zbierând cutezanță. Ridică-te și umblă, i-a spus el ologului, îți amintești?

Eu, Ana

Am pielea arsă de var și ciment, uite-mă, Doamne, cum mă zidesc de viu la temelia casei tale. Altă ofrandă n-am.

Psalm

Și poate că nu e o idee așa de rea să mă zidesc la temelia ei să împietresc sufocat în tencuială iar în urma mea să rămână doar desenul ăla frumos, cel mai frumos desen făcut vreodată

Starea omului

De pe cornișă, un preot rus cobora în vale blagoslovind cu un mănunchi de busuioc: Ouă ați vrut să fiți, ouă să dea Dumnezeu să vă faceți.