A fi stejar
Fugi, fugi cu picioarele subțiri și imaginare care îți sprijină diformitatea devenită timp
Fugi, fugi cu picioarele subțiri și imaginare care îți sprijină diformitatea devenită timp
Mă lepăd, Doamne, de ideea de haită, doar lemnul e sfânt, fi-voi de azi copac. Tăiați-mă și timpul se va prăbuși peste voi.
am fost câine și pasăre și om, ce blestem să nu fi uitat nimic și să înțeleg vântul
aici, doar aici voi murmura iarăși cuvintele știute și voi fi primul măslin care va cânta în grecește.
nu am pe cine să strig pentru că pământul, întregul pământ sunt eu. doar înclin ușor din cap și îngân un cântecel vechi.
Să te scufunzi goală în balta asta curată din care să ieși după aceea sănătoasă și fără să te mai doară nimic.
adevărat vă spun, melcul ăsta merge doar înainte, nu are unde să se întoarcă și nici pe cine să pupe pe obraji.
se ridică barbarii pe caii puternici, sub copite la trântă cu viața izbesc, în goană din nou se aleargă pe sine, lângă ei trece moartea - un câine schilod
Inimile noastre se ridică din piepturi și ne trag de urechi zbierând cutezanță. Ridică-te și umblă, i-a spus el ologului, îți amintești?
Am pielea arsă de var și ciment, uite-mă, Doamne, cum mă zidesc de viu la temelia casei tale. Altă ofrandă n-am.
Și poate că nu e o idee așa de rea să mă zidesc la temelia ei să împietresc sufocat în tencuială iar în urma mea să rămână doar desenul ăla frumos, cel mai frumos desen făcut vreodată
De pe cornișă, un preot rus cobora în vale blagoslovind cu un mănunchi de busuioc: Ouă ați vrut să fiți, ouă să dea Dumnezeu să vă faceți.