Surghiun
în vagoane în loc de șa stau tătarii necălare duși în lanț dinspre Kırım spre Siberia cea mare
Cherhanaua nu-i un capăt
Ne vom plimba, doamna mea, și anul acesta pe trotuarul din fața primăriei. Eu te voi ține de mână și îți voi spune iată, te-am adus în centru, tu vei râde și îmi vei răspunde că suntem la capătul lumii, la capătul lumii noastre de adulți. și atunci care centru?
Duminică
Duminică, pământul se oprește amețit și se așază la umbră, stă cu ochii mijiți către soare, nici mașinile nu se mai aud atât de zgomotoase, din curți iese fum de grătar, în parc copiii aleargă, bunicii își vorbesc - încheind „asta e”.
Introspect
Oamenii, ehe, oamenii, dacă ar ști câtă lumină e aici în întunericul ăsta de sub pleoapă tulburat numai de soarele care se încăpățânează să se uite la mine de deasupra cireșilor.
Sfârșit de săptămână în Mangalia
Erau zile când zburam, nimeni nu băga de seamă că nu mai sunt, orașul meu tremura frenetic așteptând într-o miercuri un nou sfârșit de săptămână, numai eu alegeam să nu fiu și ieșeam și zburam și plecam.
Lăstar
Cine sunt eu să ridic piatra de sub care s-au înălțat cu disperare lăstarii spre lumină, îngălbeniți de chin și umbră adâncă, cine sunt eu să o ridic și să le zic veniți, veniți de luați soare.
Cizme înalte
eu sunt un prezent, o idee, un timp, o fărâmă de spațiu al meu, numai al meu pe care îl ocup cu 80 de kilograme de idei sprijinite pe o pereche de cizme înalte
Templul fără ziduri
Să plouă peste ultima cruciadă. Să se topească zidurile cetății, fiecare cărămidă din templu să cadă în picături, să se vadă cerul libertății. Să răsară smochini și măslini din altare, să apară soarele în templul rămas fără ziduri.
Panzerlied
Îngerii ascultă, cântă și nu păcătuiesc pentru că nu e în firea lor.
Ilie
trei pisici, patru căni cu ceai și cafea, două scrisori de la anaf și un maldăr de facturi dezordonate și categorice precum viața mea
Prăjituri cu miere
tu trebuie să înțelegi că eu te voi iubi oricum ai fi, și dacă n-ai mai fi tot te-aș iubi pentru că ești eu, un pic de eu, te port în mine.
Șapte ani cu executare
Nu mă mai întreba ce simt. Nu mă mai întreba niciodată ce e în sufletul meu, nu mi-l voi mai arăta nimănui. Eu mă voi închina prezentului iar prezentul mi se va închina mie.