Un singur os
Poate de fapt sunt o sepie. În cele din urmă, din mine va rămâne un singur os alb, să îl numim suflet.
Poate de fapt sunt o sepie. În cele din urmă, din mine va rămâne un singur os alb, să îl numim suflet.
eu trebuie să întregesc bursucul cu dungile lui albe și negre, cu ghearele lungi pentru săpat vizuină și dinții puternici încleștați în curaj.
deciziile sunt puncte pe fețele zarului, ascunde-l sub copita calului meu, eu sunt un punct, adevărul este un punct, pământul este și el un punct
despre viață la fel, pare a mea, pare să îmi aparțină dar mă uit, mă uit și mi-e ciudă
mâine am să dansez din cele opt picioare purtându-mi muntele în spate ca o desagă și stepa în inimă ca pe o altă inimă (așa sunt eu, mai inimos)
azi dimineață am visat că sunt un fluture portocaliu călare pe un cal scund, bolborosind cuvinte în mongolă.
Aceste realități purtate de mine ca o mustață pe care o văd dacă îmi țuguiez buza de sus.
Nu îmi pot trăi libertatea decât singur, cu mine auzind gândurile stupului ca și când ar fi ale mele, roțile mele frunzele mele picăturile mele de apă.
Eu te-am iubit dinainte, să știi, așa cum pot fi iubite ideile înainte să-ți vină și gândurile înainte să le ai.
surd surd surd închid ochii îmi trag puterea din ceruri
Eu nu sunt altceva decât o dorință.
nu pentru materna Mare Neagră de alături, ci pentru muntele tată care se înalță departe, dincolo de ea.