Garsonieră în Mangalia
o garsonieră pentru că nu înseamnă altceva decât o fereastră, o singură fereastră pe un perete cu multe ferestre identice în umbra căreia mă voi ascunde viclean ca un copil în camera cu oglinzi - ghici care sunt eu!
Trei sute de mii
trei sute de mii de năpaste, de șfichiuri de bici și săgeți în fața zidurilor tale, timpule cu pereții de sticlă și fotolii de piele
Suflet
numai și numai priponul mă mai ține azi pe pământ, stăpâne
31 ian 2016
mi-e greață la gândul că aș putea pleca de lângă tine, simt că parcă mi-aș vărsa sufletul.
Sunt fericită că suntem împreună și tristă în același timp că existăm separat
Timpul stelelor este altul decât timpul nostru. Ele nici nu știu că existăm, oh, dacă ar ști.
Întoarcerea mongolilor
Nu e nimic aici din ce visați, nici oglinzile nu sunt oglinzi, nici ideile idei, lăsați orice speranță, doar noi suntem noi
Orașului meu
Nu am nimic decât nisip din timpul meu, scrâșnește-l așa cum eu îți strâng între măsele umbra.
Cioburi
tăioasă zăpadă într-o iarnă ca o oglindă, copacii oglindă, eu cu tălpile zdrelite prin mine
Spiridon
Să nu care cumva să mă transformi în arhivă, într-o sumă de ani de aici până aici, într-o sumă de gânduri - ce a fost cum ar fi - îmi e groază de limite așa cum îmi e groază de eșec, atunci se trezește tătarul din mine gata să te închidă într-o colivie de aur.
Numai noi
numai noi suntem puternici, liberi copii ai timpului, pururi născători de înșine în oricând și oriunde, închinători la fluier și la tamburină, cheia porții noastre de nomazi
Eretic
învelit în idei ca într-o ninsoare, eu sunt întârzierea din secundele pasagerilor, un eretic fără bilet și îmbrăcat subțire.
Cum te iubesc
Dacă tu n-ai mai fi, mi-aș cumpăra un fluier, aș învăța să cânt și aș muri.