Garsonieră în Mangalia

o garsonieră pentru că mă voi ascunde între oameni,
voi fi unul dintre cei care ies în capot și papuci –
încă un nimeni plecat să cumpere pâine și pește,
o garsonieră pentru că nu înseamnă altceva decât o fereastră,
o singură fereastră pe un perete cu multe ferestre identice
în umbra căreia mă voi ascunde viclean ca un copil în camera cu oglinzi –
ghici care sunt eu! nu mă vezi! nu mă vezi pe mine, cel adevărat!

nimeni nu va ști că sunt real în spatele oglinzii mele de 18 metri pătrați
unde voi asculta Mahler și Sibelius la căști să nu deranjez celelalte ferestre,
nimeni în afară de vecina mea tătăroaică ce mă va servi uneori cu geantîc și cafea,
nimeni în afară de vecinul meu tătar cu care voi merge vineri la geamie,
nimeni în afară de tine, păstrătoare a oglinzilor mele,
nu va mai ști cine sunt eu.

hrană, liniște, suflet.