Dragoş Şerban în ce vreți voi, cei care vă purtați cerurile ca pe o pelerină grea?
ca pe o noapte le purtați, ascunșilor în iluzii,
voi care vedeți plăsmuiri și vă construiți timpul naiv –
din idei și speranțe și oglinzi.
nu e nimic aici din ce visați,
nici oglinzile nu sunt oglinzi, nici ideile idei,
lăsați orice speranță,
doar noi suntem noi,
azi ne-am întors mai mulți decât am fost vreodată.
dacă nu ați fi greșit, nu ne-ați fi cunoscut,
așa a spus tata.