Semn pistruiat al timpului meu

am privit printre gene ziarul.
ce înșiruire ordonată de semne fără sens,
mi-am spus,
probabil așa ar arăta și viața mea dacă cineva ar privi-o printre gene,
probabil așa ar arăta și viața mea dacă cineva ar privi-o oricum –
cu gene lungi, cu gene scurte,
nimeni în afară de un om nu înțelege semnele
și poate nici măcar acela nu le înțelege,
doar le iubește pentru ceea ce sunt
așa cum eu iubesc o poezie gruzină fără să înțeleg mai mult de câteva cuvinte
pentru că știu știu știu
că există un sens în spatele ei
care mă completează
iar asta nu trebuie nicidecum înțeles
ci trăit.

eu te-am iubit de dinainte să îți dau viață,
semn pistruiat venit la fel ca poezia gruzină
din sâmburele rotund al timpului meu.