Zborul omului (despărțire)

O pasăre cu gheare de gheață
îmi vorbea cu ciocul înfipt in inimă:
– Du-te, du-te și zboară.
Ia-mi aripile și zboară,
dar lasă-mi inima să gust
zborul omului cel fără de inimă.

Pasărea măiastră îmi vorbea
cu lacrimile șiroind în țurțuri
încât cerul era la un pas să-l ating cu spatele meu,
să-i simt în pene fermecate
albastrul de pasăre.

Îmi curgeau din inimă țurțuri roșii
și astfel am aflat că zbor.

Amarnic plângea pasărea de zborul omului.

Pictură de: Alexander Hodukov