Iată-mă, doamnă, cu ochii roşii flămânzi de întuneric. Buzele însetate de tăcere te sărută pe amintire. Aici sunt, doamnă. Braţul meu dornic de nemişcare îţi mângâie orizontul. Mă întrevezi prin tulbure? Respiră-mi durerile. Ia-mi şi tăvăleşte-le pe toate, ucide-mi visele te rog. Ia-mi câte un vis, îţi repet, înmoaie-l până la mocirlă în balta neagră […]
ascunde-te și taci, lipește-ți fruntea de copaci să îți iei liniștea din ei, să știi ce vrei și ce nu vrei
ție îți spun, năpârcă, ce torni cucută pe limba omului în care zaci și spini pe degete îi crești, taci! te știu demult, de când te-ai cuibărit aici și îmi spui ce să vorbesc, taci ca să tac și dormi ca să trăiesc. te-am acceptat crezând că așa te stăpânesc, viclene, tu m-ai făcut să […]
Mi-a dat să beau din ceaiul ei de mentă lipindu-și buzele de ale mele și, atentă, lăsând în mine ca o povestire câte un strop din ceai și un strop din ea.
Să te temi de moarte nu e nimic altceva decât să-ţi închipui că eşti înţelept fără să fii; înseamnă să crezi că ştii ceva ce nu ştii (Socrate). Pe 24 iunie 2013 a fost una din zilele acelea în care pleci cu două facturi în buzunar și nimerești cu o undiță în mână, pe malul […]
Am înțeles, în cele din urmă, că a oferi nu înseamnă pur și simplu să oferi, ci și să primești și să lași să ți se ofere.
nu smulge rădăcina florilor și nu le vorbi îngerilor așa cum îți mesteci nisipul de dinaintea pietrelor. nu acoperi lumina stelelor şi nu ţi-o întuneca pe a ochilor, nu încerca să afli ce e timpul şi ce-i sărutul îngheţat al clipelor. nu îți îngădui în seara asta confruntarea, nu-ți mesteca între măsele enervarea și nu […]
Ți-am zis că nu plec nicăieri. Rămân aici chiar dacă sunt plecat în astăzi, în mâine sau în ieri; plecări înseamnă întoarceri și azi înseamnă mâine, tu știai? Desigur că știai, că le-ai trăit și tu. Știi despre ce vorbesc, știi că trăiesc acum și te gândesc și te îndoruresc oriunde aș fi în lume […]
Rușine vouă, cei ascunși de ziduri fără sticlă. Rușine celor ce rânjiți în spatele unor copii pe care îi învățați arma la ochi cum se ridică și cât de scurt e glonțul din morți înspre cei vii. Rușine celor ce gândiți și uneltiți și-i folosiți în lupta voastră pe copii, de pe Maidan spre cimitir. […]
bate ceasul, bate ora, bate vremea tuturora sub o lună cât un soare, prin cuvântul care moare peste pieptul care doare. Zi! pentru tot ce a fost și este peste limba ca un pește, pentru cel care iubește, pentru cel care omoară cu-un cuvânt și-o vorbă goală peste fruntea ca o stâncă, peste inima adâncă, […]
Vino cu mine și haide să dansăm în locul în care de fapt nu am fost, în visul pe care de fapt nu-l visăm, în timpul căruia nu-i vedem niciun rost.
Uite, am fost plecat la război și m-am întors la tine fără ei, fără răul din mine, fără demonii mei, de astăzi la masă vom fi iar doar noi doi.