Știi ce am să fac?
Cândva, îți promit că am să-ți suflu în față praf de zâne din pietrele alea mestecate azi și ai să zbori.
La Calafat
foae verde matostat, jos în port la calafat într-o zi m-am îmbătat, pe vapor m-am îmbarcat să trec apa pe-nserat pân pe malu celălalt să găsesc ce-am cautat.
Nu am nimic
Nu am nimic din ce îţi doreşti şi crezi C-ai să găseşti în mine. Eu nu visez nimic din ce visezi Și nu gândesc ca tine.
Negustorul de mătăsuri – nu știți cum spun
Un singur om mă știe și tot nu înțeleg prin ce minune cunoaște ce gândesc. Am renunțat să înțeleg și am acceptat. În afară de el, în jurul meu au mai rămas doar presupunerile.
Negustorul de mătăsuri – realități
În anumite momente, omul simte două sau mai multe realități care se petrec concomitent și pe care le percepe ca fiind ale sale, care îl cuprind în timpul lor. Acum sunt aici înăuntru și peste o secundă voi fi afară și ușa se va închide, mi-am zis în timp ce mă îmbrățișa.
Mărțișor
alb din sânii tăi de zână se adună în palma mea, roșul de pe buza ta se adună împreună
Șapte pași
șapte pași spre șapte ceruri pe un drum într-alte drumuri într-un timp din alte timpuri dintr-un ceas cu alte ceasuri.
Insula
Ce ar fi lumina fără întuneric și moartea fără nou-născuți când timpul n-ar mai fi simetric și nici tu n-ai mai fi tu însuți?
Pentru noi
Pentru noi nu e loc, nu e spațiu, nu e timp de trăit, pentru noi n-o să fie niciunde, nicicum primăvară. Pentru noi au rămas de acum două morți de murit și între timp între noi simpli oameni să apară, doar oameni... niciodată iubită, niciodată iubit.
Basm oltenesc
pentru că liniștea nu poate fi furată ca soarele și luna de trei zmei, pentru că apă dulce dacă vrei ți-aduce în plisc măiastra fermecată,
Samsung și Nokia
nu-i aşa că după ce ne-am despărţit telefonul ţi-a zis că s-a simţit un pic stingher și volatil, așa tăcut și inutil?
Regele arhipelagului
Mărturisirea valului către ţărm, iată câtă umilinţă a mărilor. Pocăiţi-vă, supuşi, lingeţi precum valul tălpile pământului, Sărutaţi nisipul şi zbuciumaţi-vă de atâta neclintire a stâncii. Mândria de a fi val nu este mai prejos de căinţa lichidă, Taină mişcătoare a existenţei a tot ceea ce este şi va fi. Clocoteşte sângele oceanic în aşteptarea clipei […]