mereu spre mai departe, mereu înspre ceva și niciodată acolo unde aș sta nu aș putea să spun ei bine, da, cu siguranță aici e casa mea. mi-am lăsat ultimul drum strivit de marginea unei șosele, un vagabond închipuit de vocile și mințile mele; poftim, îmi zic, am reușit să îl omor și pe ăsta, […]
singur e atunci când îmi este frig și nu mă mai ridic să închid fereastra, când tremurând și amorțit te strig și mă întreb a cui e vocea asta. când telefonul este stins demult și nu vreau să-i găsesc încărcătorul, de ce aș mai ști de el, de ce aș vorbi mai mult în loc […]
de ce îmi spui aș vrea să pot când tu chiar ai putea dacă ai vrea? înseamnă că te doare în cot și de voință și de puterea ta. de ce nu vrei cu adevărat când știi că poți, sau tu nu știi? fără să ai ceva de demonstrat și fără să te mai compari […]
în general, nu am nevoie de nimic decât să te știu fericită pe tine; iar despre mine, cât am cafeaua în ibric fii fără grijă, am totul și mi-e bine.
Când totul pare pierdut și timpul nu îmi mai ajunge azi să respir și să știu că va fi bine mâine râd, râd în hohote cocoțat pe valul ce mă-ngenunchease adineauri cu buzele în nisip, râd și îi strig du-mă! să vedem ce poți! doar atât? crezi că mă poți trage în larg, să nu […]
am uitat cum e să îți ofer totul pentru că am pierdut totul într-o zi, acum nu am nimic și mi-ar fi rușine să îți dau asta. a venit într-o zi cineva și i-am zis ia tu tot, eu nu mai am nevoie, nici de mine nu-mi trebuie să mă mai am. uite, mâna mea […]
Eu nu-s poet nici scriitor, sunt doar un iubitor de glasuri și cuvinte; sunt doar un om cuvântător, mai păcătos sau mai cuminte. Eu nu-s patron, sunt muncitor, așa le zic clienților și vouă tuturor.
se rupe ceva azi în mine, un caz medical dificil, probabil e osul acela debil și fragil căruia unii îi zic suflet.
știi, câteodată viața nu este doar ce pare ci mult mai mult, dincolo de ce simți acum se ascund secunde și în ele în fiecare găsești ceva ascuns, ceva frumos și bun ce așteaptă să îl culegi ca pe o floare din timp, din tine și din oameni. culege-le și nu mai plânge, caută și […]
azi îți vorbesc într-o limbă pe care nu o știi, îți zic că am să te iau de mână și o să te duc departe, tu mă privești, zâmbești, nu mă-nțelegi dar parcă știi că o să fii a mea, când nu știu, dar vei fi. eu tot vorbesc, tu tot asculți și poate înțelegi. […]
Într-o zi amândoi vom pleca acasă ca şi cum fiecare din noi se va despărţi de el însuşi.
câteodată mă joc de-a dresorul și de-a reflexul condiționat, apăsându-mi discret difuzorul din minte, gramofonul secret care îmi cântă mongole cuvinte atunci când te ascult fascinat. uite așa, draga mea și iubită, te-am dat unui cântec mongol pe care îl îngân să te am liniștită, prin care te chem, te invoc șamanește să-mi apari din […]