Singur e când…

singur e atunci când îmi este frig
și nu mă mai ridic să închid fereastra,
când tremurând și amorțit te strig
și mă întreb a cui e vocea asta.

când telefonul este stins demult
și nu vreau să-i găsesc încărcătorul,
de ce aș mai ști de el, de ce aș vorbi mai mult
în loc să tac, de ce mi-ar mai păsa ce aduce viitorul.

singur e atunci când unu, doi și trei
rămân secunde atârnate în gândul meu,
secunde calculate, nu oameni, nu-s cu ei.
când om și când nu oameni, când zeu
și nu când zei, când tu și când nu ei.