Punctum

am uitat cum e să îți ofer totul
pentru că am pierdut totul într-o zi,
acum nu am nimic și mi-ar fi
rușine să îți dau asta.

a venit într-o zi cineva și i-am zis
ia tu tot, eu nu mai am nevoie,
nici de mine nu-mi trebuie
să mă mai am.

uite, mâna mea ia-o tu,
așa i-am zis în timp
ce i-o întindeam și
pe cealaltă.

ia ochii ăștia doi,
poate îți trebuie ție;
am și o inimă aici,
o vrei?

m-am descărnat atunci
și cineva m-a luat
așa descărnat cum eram
și așa însingurat
cât un punct
m-a lăsat.

am uitat cum e să îți ofer totul,
eu nu mai am inimă, nu mai am ochi
nici buze nici palme nici suflet,
nu mai am puncte altele
în afară de mine.

sunt așa de mic și infim
că nu m-ai putea măsura,
asta în cazul în care
m-ai vedea prin lentila
făcută din corpul
unei meduze.

am rămas un punct
pe fundul acestei mări
și pe mine se sprijină totul.