Oul de sirenă
Plutirea sării în orizont de înotul vostru printre sare, iată oul, iată starea sferică a morţii. Icniţi-vă soarta, râdeţi din toate viscerele deasupra cântecului ce vă cheamă.
Invitație la sunet
De ce taci? Nu ştii că buzele se pot pietrifica În umbra cuvintelor nerostite?
Sânii ei între coperte
Se ridicase pe vârfuri întinzând mâna către cutia cu ghimbir aflată pe raftul de sus iar eu mi-o imaginam pregătindu-se să se arunce în șaua iepei și să fugă, așa goală, înspre pustiul verde ca ochii ei.
Pisica lui Kerim din bazar
era vorba să învățăm să pășim împreună, să dansăm, să trăim, era vorba să încercăm să citim bosforește și să știm să vorbim în turcește în timp ce ne învârtim în bazar și dansăm, povestim
Pasărea învelită în sârmă
M-au învelit, mamă, cu sârme negre de oțel și mi-au cusut din ele haine strâmte să nu mă mișc, să nu vorbesc, degeaba cer, degeaba vreau să zbor din colivia aripilor frânte.
Strigăt și trei șoapte
De unde se aude strigătul în noapte care îmi taie cerurile în două și îmi împarte singurătatea în ecouri - ale ei, și în șoapte - ale mele?
Imperfectă
Cum să te iau, când eu știu cine ești și ce perfecte îți trec secundele prin păr și tu le lași și nu te împotrivești și tu rămâi aceeași și încă mă iubești...
Colonelul de la Măgura
Cântă, colonele, spune o poveste. Așa îl îndemnam pe bețivul de la braseria Măgura căruia i se spunea Colonelul. Și el cânta și povestea până își pierdea glasul, echilibrul și ultimele amintiri din suflet. – Eu am dat totul și nu l-am urmat. Vinde tot și hai, mi-a zis, și eu așa am făcut. Dar […]
Despre gând
din ce abis ai apărut sau poate din înalturi, nevăzuto, te-ai coborât să îmi vorbești acum de drepturi și nedrepturi la viață și la gânduri
Pe mine sau pe câine
Aici mă am pe mine și un câine, Atât, nici inimă sau alte averi, Nici suflet, lacrimi și nici pâine Nu vei găsi, te rog să nu mai speri și să alegi acum: pe mine sau pe câine.
Perseverență
Așa gândeam și continuam cu îndârjire să îi potrivesc unul lângă altul. Nici nu eram convins că sunt aici și că eu fac asta, pe de o parte știam că sunt acolo lângă ea și că îi țin capul lipit de umărul meu stâng, deasupra locului unde simțisem demult cum universul mi s-a topit în dreptul inimii.
Nu am păstrat nimic în afară de timpul oamenilor
De fiecare dată când am plecat, am lăsat totul în urmă așa cum era. Nu am fost niciodată un călător cu bagaje, pe acestea le purtam în mine. Nu am înțeles rostul obiectelor așa cum nu înțelesesem rostul oamenilor de lângă mine, altul decât cel de dătători de timp și de realități. Fiecare clipă pe care o petreceam alături de ei îmi modifica timpul și propria existență, alterând sentimente și uneori adăugând realități paralele în viața mea.