Fii tu
Fii tu cel ce poate atinge luna cu degetele întinse copăcește noaptea la fereastră, fii tu cel ce zboară fără a-și înghiți regretele, lasă în urmă noaptea albastră și fii.
Omul din rulotă și fata cu maimuță
Era cam sărat peștele, mi-a spus scuzându-se și parcă temător că nu o să îmi placă, deși după felul în care îl înghițeam cu tot cu oase trebuia să își dea seama că nu mai mâncasem de două zile. La urmă mi-a dat bere și țigări și am stat de vorbă.
Lasă-mă
Pierzania este o destinație, nu o stare oarecare. Lasă-mă să mă pierd în ochii tăi, să te culeg pe tine din tine, nesfârșito, rătăcire a vieții mele curgătoare.
Ultima primăvară
Se desfrunzesc pomii primăvara și îi jelesc privighetorile fără pene, e ultima primăvară și de atâta jale înfloresc teii cu rădăcinile în sus; diminețile noastre se prăpădesc și ele în întunerec.
Lupoaica mea
Laptele de sânge, mierea ta de foc, Şaua ta de cal şi copita ta de iapă Le-am aflat la rădăcina unui vis de haiduc Pierdut în codrii de nicăieri.
Nu m-am temut, leoaico
Nu m-am temut de urși, de lupi și de jivine, nu m-am temut de drumuri, răspântii și destine, eu i-am învins pe cei care strigau în mine să îmi fie frică de ce o să fie mâine, de drumuri lungi și de incertitudine.
Cel care fugea prin clipe
M-am prins demult în hora celor ce știau să cânte, prin subsoluri, care știau să-și urle existența în nemurirea spumei din pahare.
Tu, ca o vrabie
Când fără să ştiu că te am te rătăcesc prin pădurile mele de brad, când fără să te văd te iau în braţe de faţă cu prietenii, când fără să te gust eşti deja dulce pe limba mea, poate doar atunci te voi afla din nou tânără şi speriată ca o vrabie în braţele mele.
Dinspre sunet cuvântul
Mă chemau sunetele, mă strigau disperate Şi mă trăgeau în sus. M-am simţit ca o literă pe hârtie Neputând să mă desprind de condiţia mea.
Neclintire
Mă aflam prins cu o ureche spre trecut Şi cu cealaltă în viitor. Neclintit picurase timpul În lacul tăcerii, asurzindu-mă.
Castanul fetei cu părul șaten
Au înflorit castanii în groapă la Floreasca. Acum e vremea noastră: a mea să număr anii, a lor să înflorească.
Ultimul galion
corabia aceasta a înțepenit în vreme ce oceanul se varsă în jur cu timpul nostru cu tot