Marea tăcutei cercheze
Frumoasa mea cercheză a tăcut și marea dintre noi parcă a înghețat, așa e de împietrită și tăcută și rece îi este valul cel neîmbrățișat și mut îi este malul și singur și uitat...
Dans cu batista udă pe ochi
Câteodată amețesc și nimeni nu știe asta. De la o balerină am învățat un truc: fixează un punct cu privirea și rămâi drept, așa creierul tău nu mai poate fi păcălit că cerul e jos și asfaltul suspendat undeva între urechea dreaptă și frunte.
Chip de mamă
Dacă suferința duce la încrețirea obrazului, amărăciunea la aplecarea buzelor și furia la scrâșnirea măselelor, blândețea înseamnă limpezimea ochilor și a chipului
Sânii tăi din praf de stele
Știai că fierul din sângele tău s-a născut în interiorul unei stele care a explodat, înghițind planete și ființele care poate au existat acolo, cândva? Ce sacrificiu ca tu să exiști azi! Măcar pentru atâta lucru și ar trebui să te iubesc...
Logos
A închide înțelesul în cuvânt, iată întâia energie cunoscută de om pe pământ.
Cântau căruțele la zece în Obor
Se întorc bătrânii dimineața din Obor cu cărucioare scârța scârța în urma lor cântând din roți un fel de poezie despre ce a fost și nu o să mai fie.
La moartea florii de piper
S-a năpădit de buruieni grădina ei și în locul sufletului dânsei care mergea odinioară pe alei azi am găsit o rană verde și diformă, încă o casă părăsită în cartier
Chiciu, localitatea cu o căpitănie, două hoteluri, un restaurant și o terasă
Am înțeles atunci că încă mai există Oameni care îți sar în ajutor și, lăsând totul baltă, ies seara la cumpărături și vin 15 kilometri ca să ți le aducă, știind că ai nevoie de hrană. Da, încă mai există oameni, iar unii dintre ei trăiesc la Călărași.
Pe jos de la București la Mangalia: Caută și vei găsi
Puțini au fost cei care ne-au întrebat dacă avem nevoie de ceva, dar tot puțini au fost și cei cărora le-am cerut și nu ne-au dat. Puțini au fost cei la poarta cărora am bătut și nu ne-au deschis. Puțini au fost cei pe care i-am căutat și nu i-am găsit.
Fotbal în curtea școlii
Azi îmi desenez lumea cu bucăți de inimă, mai mult sau mai puțin sfărâmate. Din loc în loc îmi las ghiozdanul din spate pe pământ; aici facem porțile.
Leoaica de safir
Știi ce suntem? Doi gânditori de gânduri zgomotoase și începători de existențe, leoaică de safir, acolo unde nimic până la noi nu existase.
Am învățat
Am învățat să merg singur pe drumul meu pentru că doar aici mă așteaptă pe mine Dumnezeu.